Când privesc către oamenii care sunt astăzi la cercetaşi trăiesc o emoţie puternică, emoţie izvorâtă din
adâncul sufletului şi legată atât de conştientizarea rolului nostru în cercetăşie cât şi de impactul pe care
îl avem asupra copiilor şi membrilor echipelor din care facem parte.
Aceşti mulţi ani m-au învăţat că noi suntem cunoscuţi prin gândurile şi, prin extensie, prin acţiunile
noastre. Cercetăşia nu este un privilegiu, ceva ce ne-a fost dat, ci este un mod de viaţă transpus în fapte
dincolo de momentele în care îmbrăcăm uniforma de cercetaş sau purtăm eşarfa specifică.