”Eu, Sorina Ioja, promit pe onoarea mea să fac tot ceea ce este posibil…” mă cuprind de fiecare emoțiile atunci când un nou cercetaș rostește promisiunea. Apoi, emoționat salută cercetășește pentru prima dată în timp ce poartă la gât noua mândrie…eșarfa mult așteptată.
Uneori mă gândesc cum ar fi fost viața mea daca n-aș fi descoperit cercetășia și n-aș fi trăit toate experiențele ce vin la pachet? Nu prea găsesc un răspuns, cred că nici nu vreau.
Îmi aduc aminte și acum primele tabere cu cercetașii la Colibița, cântecele de tabără, drumețiile dis-de-dimineața, răsăritul în vârf de munte dintr-un cort improvizat și ceaiul cald din muguri de pin.
De la început, pentru mine au fost întâlnirile de la temerari, am simțit ca sunt intr-un loc in care pot sa-mi descopăr noi talente, sa învăț, sa ma joc, sa cresc, sa cunosc oameni minunați. Am primit încrederea de care aveam nevoie, am învățat să-mi asum greșelile și să caut mereu soluții.
Cu cercetașii am mers pentru prima dată pe munte și nu cred ca aș putea să mă satur vreodată de drumeții, apusuri superbe și priveliști ce-ți iau răsuflarea.
Aici am cunoscut cei mai frumoși oameni, cei mai dragi copilași, prima mea patrula de cercetași, lideri voluntari implicați care oferă experiențe unice și care-și deschid sufletul pentru a da mai departe ceea ce ne unește pe noi la cercetasi, bucuria de a fi împreună.
